Ei bine, da, seara facem o chestie care se cheama ghemul prieteniei. Ne bagam in pat cu toate jucariile pe care le prindem pe traseu, le inghesuim in jurul nostru, noi ne ingramadim una in alta, tipam de zici ca ne taie si asta este ghemul prieteniei.

Toate bune si frumoase, radem si de distram in fiecare seara, dar uneori eu ma trezesc dimineata cu niste vanatai cat o lentila de ochelari de soare pe picioare si la fel de negre. La inceput nu m-am prins, asteptam rabdatoare sa-mi treaca si-mi combinam hainele in asa fel incat sa nu creada lumea ca ma bate acasa. O data sau de doua ori m-am intrebat ce naiba fac eu noaptea, da’ nu mi-am batut capul prea tare.

Aseara, insa, partea cea mai activa a ghemului prieteniei mi-a ars niste calcaie-n picioare de-am tipat de durere, nu de fericire, si-atunci m-am prins ca eu ies cam pe minus din afacerea asta.

– Auzi, mai subtire cu ghemul prieteniei, ca ma umpli de vanatai.

– Ce sa-ti fac, prietenia nu e numai distractie si fericire.