L-am cunoscut acum multi ani pe Motoare, terasa de la Laptarie. Tre sa zic, pentru ca pe vremea aia Laptaria chiar isi tinea numele si se servea lapte batut. In vremurile alea, maica, mesele erau mari si pline, dar tot timpul gaseai un prieten cu un prieten langa care sa te asezi.

Asa si noi. Eram doua capre, ea si-a recunoscut un amic – pe El. Avea sa fie prima mea dragoste. Ne-am salutat, eu m-am dus sa iau de baut. Un lapte batut pentru mine, o bere pentru capra cealalta. Vorbim, radem, spunem bancuri, mergem sa mai luam de baut. O bere pentru mine, o bere pentru capra cealalta. Ne-ntoarcem cu berile, eu iau o gura si-l aud pe el intreband mirat:

– Tu bei bere dupa lapte batut?

Panica. Panica. Panica. Panica. Baiatul care-mi place imi pune comportamentul la indoiala. Ignor complet problema digestiei si-ntreb cu vocea tremurand:

– Nu se face?

De asta-mi aduc aminte mereu vara cand beau bere dupa cirese.