Acum vreo patru-cinci ani eram la Sinaia cu treaba. Intr-o pauza, am fugit la librarie, ca de fiecare data. Pe langa carti pentru mine, am luat pentru Catinca un dragon cu trei capete care s-a dovedit a fi unul dintre cele mai mari succese de mama ale mele. Catinca, sa nu uitam, este fetita care si-a dorit un tort cu dragoni de ziua ei.

Dragonul a avut asa un succes, ca ani de zile a fost personaj in jocurile noastre. Cand unui cap i-a cazut limba de foc, dragonul a fost Cerber. Cand i s-a rupt si-o aripa, mi l-a dat mie si a fost trecut la categoria „personaje negative” (eu sunt tot timpul personajul negativ). Il avem si-acum, dar e prea distrus sa ne mai jucam cu el. Catinca imi aduce aminte mereu de el si ma roaga:

– Daca mai gasesti unul la fel, imi iei, terooog!!

Mai avem si alti dragoni, pe unul l-a primit de la bunica-su si l-a pierdut a doua zi, drept care i l-am inlocuit cu unul la fel, dar de alta culoare, dar asta cu trei capete tot e primul-primul.

Asa ca mare bucurie, mare, sunt tot la Sinaia, merg la librarie, gasesc dragonul cu trei capete. Sar intr-un picior si-l cumpar fara sa clipesc si-o sun imediat pe Catinca:

– Ghici ce ti-am luat?

– Nu stiu, da-mi un indiciu! o aud cum tremura la Piatra-Neamt.

– Era portocaliu…

– Dragonul, dragonul! Mi-a luat dragonul, ii tipa bunica-sii. Si apoi: Multumesc.

Cand iti spune Catinca multumesc spontan, stii c-ai facut treaba buna. Catinca, insa, mai are o trasatura. Cum a atins un obiectiv, trece imediat la urmatorul:

– A, si poate mai gasesti un dragon din ala din care mi-a luat Bibu Mircea.

– Bine, dar pentru ala ai primit altul in loc.

– Dar nu stiu unde e… si era asa frumos… poate sa fie si rosu, albastru, poate sa fie chiar si roz!!

– Roz? (pentru cine nu stie, Catinca nu suporta rozul, pentru ca e de fete).

– Stiu, e o rusine pentru un dragon sa fie roz. Dar e dragon, e de-al nostru.

Dap. Daca esti de-al nostru, n-o sa te lasam niciodata la greu.

Dragon takes London.