La bai

Viata-i greu, varianta cu turisti sau cum toate in jurul tau ti se par cuie cand ai un ciocan in mana.

Acum zece ani, intr-o vacanta de vara, ne-am pus fundu-n masina si-am pornit la drum spre Maramures. A fost o vacanta de neuitat, cum as fi scris in caietul de amintiri daca as fi avut unul. Mergeam zi-lumina, ne opream unde aveam chef de vazut cate ceva si dormeam unde puneam degetul pe harta. De fapt, aproape totul ni se parea de vazut: si un copac stramb, si-o vale, si-o casa batrana, si trei vaci agatate pe un deal. Toate bune si frumoase pana-n ziua-n care ajungem la Borsa.

– Unde dormim? intreaba pe-atunci-inca-sotul meu.

– Aaaa, Borsa, pfui, parca nu.

– De ce? E zona turistica, tre sa fie plin de pensiuni & stuff.

– Nu stiu, da ia uite-aici, pe harta: Baile Borsa. Astea tre sa fie si mai turistice.

– Bine, hai.

Bine, hai, bine, hai, dar era vreo opt seara si-a mai trecut o vreme pana am dovedit toate hartoapele care ne-au dus la indicatorul cu Borsa Bai. Asta ca asta, dar pe masura ce ne apropiam, parea tot mai putin turistic. Am ajuns la crepuscul in locul unde cred ca a filmat Tarkovski Calauza. Cladiri uriase dezafectate, benzi transportoare rupte la mijloc, totul gri si negru si gri si negru. Si niste caini. Si niste blocuri cu patru etaje, fara greamuri si cu un sir luuung de compartimente individuale la parter, ca niste garaje lipite de bloc. Numai ca nu erau garaje, erau toalete. Veceuri, adica.

Ne-am uitat unul la altul, pe urma din nou in jur. N-am facut poze, ca ne-a fost frica sa ne dam jos din masina, dar am vazut ce se vede si aici, numai ca aproape pe intuneric.

borsa

de aici

Si cum stateam noi asa si ne calculam sansele de 1. supravietuire si 2. cazare decenta in noaptea aia, zeul omonimelor mi-a ars una peste ceafa si-am zis:

– Sa-nnebunesc, am ajuns la bai, da nu la alea care trebuia. Am ajuns la mine, stii tu, ca Baia de Fier sau Baia de Arama.

Pe-atunci-inca-sotul meu mi-a tras si el o privire ca doua perechi de palme, a zis scurt: Filologie si limbi straine my ass, a bagat in viteza si m-a dus inapoi la Borsa unde nici nu m-a lasat sa deschid gura pana n-am ajuns intr-o camera.

Weekendul asta iar am luat tara dintr-un capat in altul.  Am trecut, pe rand, prin Baile Olanesti, Calimanesti-Caciulata, Govora. Si nimeni n-a vazut zambetul meu condescendent cand am trecut prin Baia de Fier. Nu ma mai prostiti voi pe mine…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *