De fapt, vreo cinci, cu tot cu fetita care vede peste tot case si lucruri de pitici.

Taverna aratoasa, sat de munte pitoresc. Tourist trap  cu stil. Porti de lemn, apa susuranda, muzica greceasca instrumentala nu e stridenta, ospatarita repede la masa, paharel pentru pitici cu vin din partea casei. Comandam o cafea, o limonada, un desert, ceva. Totul merge cum trebuie, albinele ne haituiesc fix cat trebuie ca sa nu ne lungim.

Cerem nota si nota vine prontissimo:

Bine ca n-a venit pe un post-it inimioara.