De când s-a născut Catinca, am devenit dependentă de șervețele. De fumat m-am (cam) lăsat, cu băutul nu cred că am încă o problemă, dar dacă n-am un șervețel la îndemână, intru în sevraj. Am în toate buzunarele și gențile. Acasă, în fiecare cameră. Plus două pachete mari de șerve umede. A, și-n mașină, cum nu. Ceea ce a fost foarte la-ndemână zilele astea, cu febra și mucii Catincăi.

O altă treabă importantă pentru situația de față e că am nevoie să fie geamurile de la mașină curate. Altfel mă panichez nițel și am impresia că o să fac un accident fiindcă nu văd bine. Mai ales pe ploaie, sunt varză.

Când am plecat azi de la birou, ploua. Am zis să șterg geamurile și oglinzile de apă + praf = noroi. Cu geamurile m-am descurcat, la oglinzi mi-ar fi trebuit un șervețel. Dar, nu-i așa, și Catinca a avut nevoie, pentru mucii ei portocalii. N-am mai găsit decât niște ghemotoace folosite, aruncate pe jos (suntem foarte ordonați, da).

Și-am riscat. Între o oglindă care se usucă cu urme de noroi și un șervețel folosit, am ales șervețelul. Am șters și oglinda din stânga, și pe aia din dreapta.

Acum oglinzile sunt uscate. Ca și mucii întinși pe ele. Iar eu merg cumințică, fiindcă nu văd decât în față și puțin în spate. Drum bun și multă sănătate!

(a, da, n-am o problemă să scriu la semafor, că nu-mi dau seama dacă stăm sau mergem.)