Dragă Mihai,

Îți mulțumesc pentru sinceritatea cu care ai admis că habar n-aveți pe ce lume trăiți și că ne-ai dat ocazia să ne cunoaștem mai bine. Iată niște răspunsuri pertinente la întrebările tale.

-Ce duceți în gențile alea care cântăresc cam cât “trage” la piept un halterofil aflat în plină pregătire pentru Olimpiadă? Serios, ceva nu se pupă. Nu reușiți să deschideți singure un borcan de gem sau o sticla cu suc, nu puteți veni din piață cu un pepene mai acătării, dar nu aveți nicio problemă să cărați după voi zilnic chestiile alea care ar pune probleme unui bărbat zdravăn sau l-ar duce la operație de hernie pe hipsterul binevoitor care s-a oferit să vă ajute.

Nu e vina noastră că trebuie să fim pregătite tot timpul pentru neprevăzut. Prin neprevăzut înțelegem: unghie ruptă (trusa de unghii + diluant + dischete + ojă), ștrampi cu fir dus (3 perechi de ștrampi nedesfăcute, pe culori și densitate), tiv desfăcut (ac + set ațe diverse culori), poveste lacrimogenă la cafea care întinde rimelul (demachiant + dischete + trusă completă de machiaj cu cremă, fond de ten, pudră, ruj, mascara, paletă completă de culori pentru pleoape), toc rupt (ciocan + cuie + trei perechi de pantofi de rezervă). Uneori neprevăzutul înseamnă posibilitatea de a vrea să mănânci mazăre la conservă și atunci trebuie să ai la tine un desfăcător de la Ikea. Alteori înseamnă un accident cu copilul, iar pentru asta îți trebuie cel puțin un pachet mare de șervețele umede, o sticlă de apă, două jucării și un schimb complet de haine.

-Dacă tot ne lămuriți cum stă treaba cu subiectul de mai sus, mai am una pe aceeași temă. De ce mama naibii când aveți nevoie de ceva din sacul ăla fără fund, pe care voi îl numiți geantă sau poșetă, obiectul căutat va fi imposibil de găsit într-o perioadă rezonabilă de timp care să nu treacă de cinșpe minute? Eu pot să scot orice aș avea nevoie din rucsac, cu ochii închiși, noaptea, în timp ce conduc pe un drum plin de serpentine din Munții Stâncoși. Și asta în maxim zece secunde.

E suficient că suntem pregătite pentru neprevăzut. Dacă tot apare, neprevăzutul poate să aștepte cinșpe minute până găsim în geantă lucrurile de care avem nevoie să rezolvăm problema.

-De ce durează minim șase luni din momentul în care ați rostit pentru prima oară “aș vrea o tunsoare nouă”, până chiar se produce minunea. Noi facem asta în seara zilei în care am băgat mâna în păr și am constatat că “ar trebui să mă tund”.

Pentru că pentru o tunsoare nouă îți trebuie o cercetare de piață amănunțită și cu rezultate validate. Trebuie să fim a b s o l u t sigure că tunsoarea ne va sta bine în orice situație, de la un dineu cu Regina Angliei până la trezit noaptea din somn în caz de cutremur și că va avea același efect de uimire-invidie pe orice creatură, de la un șoarece la bărbatul visurilor, trecând prin lungul șir de foști, gagicile lor actuale și femeia de serviciu de la bloc. Orice decizie de a te tunde pusă în aplicare mai devreme înseamnă grabă și poate avea efecte devastatoare, în primul rând asupra iubiților actuali, mergând până la mersul lucrurilor la birou. Uneori și asupra economiei naționale.

-De ce trebuie să probați absolut tot ce vă pică sub ochi în magazine? Nu e clar că dacă nu vă vine rochița roșie, nu există șanse să vă vină nici aia galbenă, nici aia turcoaz, nici toate celelate pe care le cereți de la raft, dacă sunt exact același model și același număr? Marele vostru noroc este că nu se introduce “black list-ul” în magazinele de profil. În jumătate de an nu ați mai avea voie să intrați în niciunul și ar trebui să ne rugați pe noi să vă cumpărăm “pantofii ăia drăguți, vernil, cu spatele decupat și două barete încrucișate”.

Hai, că asta e pe față. Nu contează mărimea, contează cum culoarea face să arate mărimea respectivă pe tine. Și-n plus, dacă vreți să ne cumpărați voi „pantofii ăia drăguți, vernil, cu spatele decupat și două barete încrucișate” nu trebuie decât să ne spuneți, nu e nicio rușine să ne rugați să vă lăsăm pe voi să faceți asta.

-De ce vă ia de la câteva ore în sus să vă aranjați pentru o ieșire în oraș? Să știți că noi chiar credem că “sunt gata în cinci minute, dragă” înseamnă exact trei sute de secunde. Nici vorbă să ne treacă prin cap că va mai trebui să asudăm încă o oră sau o oră jumatate, înfofoliți in mijlocul casei.

Câteva ore e timpul standard ca să ne asigurăm că orice femeie cu care ne vom întâlni în oraș va deveni brusc obsedată de apariția noastră dumnezeiască. Pe de altă parte, naivitatea e una dintre problemele voastre cele mai mari. Și mai simpatice.

-Pentru numele lui dumnezeu, de ce trebuie să avem atâtea perne in casă? Și măcar de le-ați folosi, când vă vin prietenele în vizită, pentru vreo bătaie cu fulgi și tricouri ude. Dar, nu, nici pomeneală, mai mult de jumătate dintre ele nici nu pot fi atinse. Pernele, nu prietenele.

Pernele sunt acolo exclusiv pentru momentele de sex romantic și sălbatic pe care le așteptăm din partea voastră, când veniți acasă cu șampanie și trandafiri și vă uitați la noi plini de dorință și ne spuneți: iubito, te vreau chiar acum, pe pernele astea. Nu e vina noastră că voi nu faceți asta niciodată.

-De ce vă încălțați cu tocuri într-o zi în care aveti mult de mers pe jos? Și asta în condițiile în care numai anul trecut v-ați cumpărat cinci perechi de pantofi sport, exact pentru situații de genul ăsta.

Pentru că viața ne e uneori potrivnică și avem mult de mers pe jos fix în ziua în care avem și o întâlnire la prânz cu un director de marketing care nu ne place deloc, dar care e musai să ne placă el pe noi instantaneu, chiar dacă contractul e deja semnat și e numai o întâlnire de lucru.

-Care e chestia cu toate lucrurile sclipicioase care vă atrag de parcă sunteți indienii pe care-i descoperea Cristofor Columb, ăia care ar fi dat orice la schimb pe niște mărgele colorate?

Nu știu nici eu. Dar arată-mi o pereche de sandale aurii, sunt în stare să le și înghit ca să mă asigur că plec cu ele din magazin.

-De ce ne mai întrebați “ți se pare că m-am îngrășat”, dacă nu sunteți dispuse să auziți decât un singur răspuns la întrebarea asta?

O să întrebăm de câte ori e nevoie până auzim răspunsul corect, atâta tot.

-De ce trebuie să mergeți în grup la toaletă? Nici măcar nu aveți pișoare unde să vi le puteti măsura sau să încrucișați jeturile în semn de prietenie. Stați una pe o budă, cealaltă pe alta, și ne bârfiți prin perete?

Da. Iar când ne refacem machiajul vă bârfim inclusiv cu necunoscute.

-Cum de reușiți să terminați de citit “Solenoid”, dar să nu înțelegeți în ruptul capului că “ai noștri” sunt ăia în galben si ce înseamnă “offside”.

N-am terminat de citit „Solenoid”, la un moment dat n-am reușit s-o scot din geantă și-am lăsat-o acolo.

-De ce mai aveți în vocabular expresiile “nu s-a întâmplat nimic” și “da, poți să ieși cu băieții la bere”, dacă ele înseamnă de fapt opusul? Și să stiți că dacă ați spus “nu, nu e nicio problemă să stai sâmbătă să te joci fifa toata ziua”, noi chiar o luam de bună și nici măcar nu ne trece prin cap că ăsta ar fi motivul pentru care umblați îmbufnate prin casă juma’ de weekend.

Pe lângă naivitate, cealaltă problemă a voastră e că n-aveți simțul limbii și al metaforei. Pentru că n-ați citit „Solenoid”.

-Nu, nu este o variantă fezabilă aceea că ar trebui să vă mutați la patru camere din cauza faptului că vă mai trebuie spațiu pentru măcar trei șifoniere în care să depozitați miile de lucruri pe care nu le mai purtați niciodată.

E adevărat. La patru camere ne mutăm ca să avem loc de: clăpari, snowboard, placă de surf, bormașină, flex și pungile alea de ikea pline cu tricourile cu Sepultura de când aveați plete.

-De ce durează o oră un amărât de duș?

Nu e o oră. Vi se pare vouă, pentru că stați pe partea greșită a ușii de la baie.

-De ce vecina de la doi, care arată beton, este “curva aia nimfomană”, în timp ce grasa de la șase este o “tipă de nota douăzeci, cu un suflet de aur”?

Cine-a zis că „curva aia nimfomană” e de rău?