În stația de autobuz. Văd banca liberă, mă așez. Ca la Pavlov, cum mă așez, cum scot telefonul să frec netul. Aud de lângă mine:
– Auzi, ai un șervețel?
Prietenoasă și serviabilă ca-ntotdeauna, zic:
– Nu.
Abia după aia ridic ochii. E un omul străzii, mănâncă o plăcintă din care curge brânza. Vorbește mestecând:
– Bag plua, să-mi bag plua-n Dumnezeu. Bag plua. Dac-ai ști de când îmi bag plua-n Dumnezeu….Ce-i azi? 27, mâine 28, 29, 30, 31, 1 iunie…De 6 luni îmi bag plua-n Dumnezeu.
Oare ce s-o fi intamplat acu’ 6 luni de s-a apucat de activitatea asta cu bagatul?! 🙂
No idea. Dar o să mă gândesc la o poveste.