– Miaaaaaau.
– Miau, ce, abia am intrat în casă.
– Miaaaau!!!
Și, zdup, după canapea.
– Miaaau.
Wtf? De obicei, când venim acasă e toată călare pe noi și ni se freacă de picioare.
– Miaaaaau.
– Ce-ai făcut?
Nimic. Doar bolul de mâncare e gol. Îi pun boabe, nimic.
– Hai, tu, toanto.
Nimic.
– Miaaaaaaaaaau.
– Na, suferi de ceva?
Zdup, zdup, după fotoliu.
– No, rămâi acolo.
Și dau să-mi fac și eu un sandviș, că mor de poftă. În frigider, șunca nu-i. Pe masă, nu. Nicăieri, nimic. Băbăete, ce-i în casa asta?
Merg în sufragerie să-mi pun papucii. Unul e, normal, în Shambala pisicii, sub canapea. Alături, desigur, de ambalajul de șuncă, gol. Desfăcut azi dimineață pentru pachetul Catincăi.
Vaca a ras tot. De-aia n-a sărit la boabe. Încă nu-mi dau seama cum a pus laba pe șuncă.
Acum doarme întinsă pe fotoliu și mai oftează din când în când. Știam că ești de toate, Șm, dar nu așa o prefăcută. Rușine.
Ni se intampla si noua in mod constant. Comiseram.
Pai ea a vrut sa marturiseasca de fapt, dar n-ai priceput ce insemnau mieunaturile.
(sa marturiseasca doar, fara scuze. Pisicile nu stiu ce is alea)
Sunt varză la limbi străine.