– Miaaaaaau. 

– Miau, ce, abia am intrat în casă. 

– Miaaaau!!!

Și, zdup, după canapea. 

– Miaaau. 

Wtf? De obicei, când venim acasă e toată călare pe noi și ni se freacă de picioare. 

– Miaaaaau. 

– Ce-ai făcut? 

Nimic. Doar bolul de mâncare e gol. Îi pun boabe, nimic.

– Hai, tu, toanto. 

Nimic. 

– Miaaaaaaaaaau. 

– Na, suferi de ceva? 

Zdup, zdup, după fotoliu. 

– No, rămâi acolo. 

Și dau să-mi fac și eu un sandviș, că mor de poftă. În frigider, șunca nu-i. Pe masă, nu. Nicăieri, nimic. Băbăete, ce-i în casa asta? 

Merg în sufragerie să-mi pun papucii. Unul e, normal, în Shambala pisicii, sub canapea. Alături, desigur, de ambalajul de șuncă, gol. Desfăcut azi dimineață pentru pachetul Catincăi. 

Vaca a ras tot. De-aia n-a sărit la boabe. Încă nu-mi dau seama cum a pus laba pe șuncă. 

Acum doarme întinsă pe fotoliu și mai oftează din când în când. Știam că ești de toate, Șm, dar nu așa o prefăcută. Rușine.