Să zicem că Miss Catinca mă flatează uneori și vrea să fie îmbrăcată ca mine. Avem pijamale la fel și salopete de blugi la fel. În curând o să avem și haine la fel care o să fie aceleași haine, pentru că o să mi le ia pur și simplu din dulap. Până atunci, însă, mă las flatată și uneori vreau și eu să mă joc cu ea de-a surorile sisters.

Ok. Asta-i scuza. Adevăratul motiv e că sunt lacomă și cheltuitoare și dacă-mi fluturi în fața ochilor o cârpă strălucitoare sar după ea ca stăncuța.

Apare în newsfeed un anunț promovat cum că niște domni au niște ii adevărate (adică culese de prin casele oamenilor, nu producții recente, de Romarta) și fac o promoție. Bine lucrat, băieți, bine lucrat, anunțul vostru a ajuns la cine trebuie. Click pe link. Aia nu, aia nu, aia nu, opaaa, aia da. Albă cu broderie neagră. Cine mai are la noi în casă o ie veche, albă cu broderie neagră? Aud? Daaa!

Cu mustăți puse pe vremea când îmi era ciudă că ea are ie cu broderie neagră și eu nu.

Și eu de ce să n-am? Să avem la fel? Ia să am și eu.

Și click pe link și click pe link, pac, până să mă prind am dat comanda. Și până să închid pagina, pac și mail că se procesează. Dar și veștile rele circulă la fel ca alea bune. Peste o vreme, în locă să vină confirmarea, primesc un mail cu ne scuzați, aia e, nu mai e pe stoc. Ah, păi la mine dacă vii cu chestii din astea, e bine să fii pregătit. Să-mi refuzi tu mie o cumpărătură? Păi tu știi că mă pot îmbolnăvi dacă-mi zici așa, fără săruri, că nu mai e pe stoc?? Și iau frumos și scriu mail în care zic mulțumesc. Dar nu mă pot abține și le zic frumos la oameni să-și ia un soft mai bun, care să actualizeze pagina în timp real, bla bla bla, ca să economisim timp de făcut comenzi aiurea și scris mailuri de refuz. Și ca să n-avem frustrări inutile. Ah, mă simt cetățean european și-mi cunosc drepturile, ce mama naibii?!?

Și de supărare îmi fac o programare urgentă la manichiură.

Peste zece minute, mail de la magazinul de ii. Orvoar, în spam cu tine, n-o să citesc eu acu’ scuzele tale lamentabile de magazin care m-ai lăsat fără ie.

Și se face ora de plecat și mă duc la manichiură. Oi, dar la manichiură mă plictisesc foarte-foarte tare. Și scot telefonul. Și mă învârt. Și-l închid. Și-l deschid iar. Hai, mă, ce-are să fie, cât de tare mă mai pot enerva? Și citesc: Bună ziua, bla bla bla, da, aveți dreptate, dar au fost neașteptat de multe comenzi pentru această ie și bla bla bla … dar cel care a făcut primul comanda a renunțat așa că vă rugăm să ne confirmați dacă mai doriți ia.

Da’ normal că da! Doar n-am nici un pic de mândrie, ce credeți despre mine???? Că am coloană vertebrală? Că dacă mă supăr și vă scriu lucruri nasoale nu pot fi cumpărată la loc? Ha! Dați-mi ia!

Mai rău, două zile am așteptat răspunsul lor ca pe Moș Crăciun, că mă temeam c-au dat-o de tot. Da’ mi-au dat-o mie.

Ia uite-o!

poză făcută pe furiș de M.M. (mwah)

___

(Notă. Îi cheamă Blouse Roumaine Shop. Habar n-am cine sunt. Mi-au trimis împreună cu ia o notă scrisă de mână despre bluză, pe unde au găsit-o și cum au reparat-o. După asta cred că-s genul cărora le pasă de oameni. Și sper să rămână așa.)