Mâinile trebuie să fie bine spălate. Dacă ai o pată mică sub o unghie, trebuie să te duci s-o freci cu peria până iese.
Cărțile trebuie aranjate la dungă. Dacă nu sunt, le pui încet, cu atenție, până rezolvi.
Fiecare caiet trebuie să stea lângă cartea lui. dacă nu găsești un caiet, răscolești tot ghiozdanul și casa până îl găsești ascuns în carte.
Creioanele trebuie să fie ascuțite. Dacă nu sunt, trebuie să găsești o ascuțitoare și să le faci perfecte. Dacă nu găsești ascuțitoare, ameninți că nu mai faci nimic.
Stiloul trebuie verificat de cerneală. Dacă rezerva e goală, se schimbă. Dacă rezerva e pe jumătate goală, se schimbă. Dacă rezerva e plină, oftezi, pentru că ar fi fost mai bine să fie goală, să o poți schimba.
Scrisul trebuie să fie perfect aliniat. Dacă nu e perfect aliniat, oftezi, tai și o iei de la capăt.
Dacă ai greșit o propoziție, o tai și începi de la capăt. Dacă ai greșit un cuvânt, tai toată propoziția și începi de la capăt. Dacă ai greșit o literă, te strâmbi, pentru că vrei să tai toată propoziția și să începi de la capăt.
Nu, nu sunt eu cu nebuniile, Catinca se pregătește de făcut temele. În plus:
După fiecare propoziție trebuie să: bei un pahar de apă, mergi la toaletă, sufli nasul; te întinzi; faci gimnastică suedeză cu degetele; te plângi că nu mai termini odată.
Trebuie să scrii foarte încet. Dacă ți se atrage atenția, trebuie să spui: – Dar am vrut să scriu frumos!
Trebuie să faci numai cum a zis doamna. Dacă nu faci cum a zis doamna, apare o dilemă morală: Eu pe cine ascult? La răspunsul fă din capul tău trebuie să faci ochii mari ca și cum așa ceva ar fi complet imposibil.
Trebuie să stabilești că faci tot în două ore. După ce ai făcut româna într-o oră jumate, trebuie să faci o criză de nervi cu plâns, că n-ai să mai termini niciodată. După aceea poți face la engleză și mate într-o singură oră.
Eventual te poți plânge că nu mai ai vreme de nimic și că tu ai vrut să faci totul repede, dar maică-ta te-a obligat să scrii fiecare răspuns într-o propoziție completă.
Ca sa fiu sincera, as prefera si eu genul asta de comportament decat teme facute rapid, pe fuga, in 15 minute, ce-i drept, corecte, nu ma plang, dar scrise cu picioarele. Macar scrie frumos?
Da, scrie frumos, dar eu aș prefera să scrie corect :). Sigur, se poate și bine, și frumos, dar răbdarea mea e pe ducă.
Deci..acest comportament este „copiat” propozitie cu propozitie de la fata mea:))))))m-am distrat maxim si am regasit-o in fiecare miscare.E clar..e un trend:)
Mona.
cred că toți sunt la fel, dar pe măsură ce trece timpul și încă mai găsește ceva de ascuțit, mie-mi vine să plec de-acasă!
tata are o poveste cu clasa I. cică acu’ 20 si mulți ani, aproape 30, vine într-o seară acasă și o găsește pe unica lui fiică, elevă în clasa I cu tema la matematică nefăcută. antemenționata fiică susține cu încăpățânare care ar face invidios și un catâr că și-a făcut tema ”tovarășa a zis să scriem exercițiile, nu să le rezolvăm”. problema a fost rezolvată de maniera ”uite, am sunat-o pe tovarășa, a zis că ai înțeles cu greșit, trebuie să și rezolvi exercițiile”.
investigațiile ulterioare au relevat că doar 2-3 copii (din vreo 40, Decretul era în floare frați și surori) au putut fi convinși de părinți (nu s-au făcut investigații și asupra metodelor de convingere) că trebuie să și rezolve exercițiile.
orice asemănare cu fapte și personaje reale …. nu este întâmplătoare. 🙂
cât privește restul problemelor nu-mi amintesc.
Vai de mine, cum e asta! Păi așa a zis doamna, așa facem!
Asta îmi aduce aminte de o puștoaică de 4 ani care a primit sfatul mamei ei când a dat de greu / greșit: „Emma, folosește-ți capul.”
După un timp copila a respectat sfatul: era în fața unei situații problematice și își spunea „îmi folosesc capul, îmi folosesc capul ” și statea cu capul între mânuțe.
draga de ea! dar cam așa face și Catinca uneori.