Se știe deja, îndeletnicirea de căpătâi a copilului ajuns în vacanță la Piatra-Neamț e să umble după pisici și să le dea de mâncare. Asta ne pune uneori în situații din care scăpăm numai cu capul în jos, dar până la urmă asta e, un copil avem, el să fie fericit, maică.

Așa și acum. Ne-am încărcat cu plicuri de mâncare, pentru că suntem cele mai generoase dătătoare-de-mâncare-la-pisici din lume și am pornit pe traseu. Primul pe listă e motanul Dănilă, care nu stă prea departe de blocul nostru. Nu l-am găsit la locul lui. Ne-am învârtit, ne-am uitat pe sub mașini, nici urmă de Dănilă. Ne-am dus pe urmă la pisicile de lângă Tribunal. Acolo am găsit una, nițel borțoasă. Am crezut că putem profita de poftele ei și-am deschis un plic de mâncare. Pisica ne-a flituit scurt și s-a băgat într-o gură de aerisire. În schimb, Catinca tremura de plăcere pe lângă mine:

– Ce bine miroase mâncarea asta!!!

Scârbos, scârbos, scârbos.

Când o vezi cât de slabă e și o auzi cum se smiorcăie, zici că nu-i dă nimeni de mâncare niciodată. Dar, sigur, fructele și legumele sunt bleah, mâncarea de pisici e divină.

Mă rog, altă pisică n-am prins pe-acolo, așa că am plecat la locul în care am mieunat astă vară pe lângă o dacie veche. Nimic. Nada. Nici măcar un motan bătrân și chior. Ne-am învârtit pe toate aleile, nimic. Chemam pisicile pe limba lor umblând cu plicul desfăcut într-o mână, în timp ce cu cealaltă o țineam pe Catinca să nu sară la mâncare. Pe la geamuri scoteau capul pensionare cu batic. Un domn care-și plimba câinele l-a tras vigilent deoparte când am trecut pe lângă el.

Am mai fost în câteva locuri. Mă gândeam c-aș putea să arăt la fel peste vreo 35 de ani, dar fără Catinca agățată de mine. O femeie nebună care caută pisici pe stradă să le dea de mâncare. Pisici, în schimb, n-am mai găsit în locurile cunoscute. Am avut noroc cu două amărâte care-au ieșit dintr-o gaură de canal pe lângă blocul nostru. Le-am vărsat repede mâncarea și ne-am ascuns ca să poată mânca în liniște.

Ce vreau să zic: pe Catinca n-o scoți din ale ei. Dacă vrea să umble după pisici să le dea de mâncare, o să umble. O să bată tot orașul cu mine sau cu bunică-su după ea, scociorând prin tufișuri după animale. Dacă nu vreți să vedeți o femeie nebună sau un bătrân mergând cu ochii goi pe trotuare, mormăind întruna pis, pis, pis și ținând în mână plicuri desfăcute de mâncare puturoasă, mai băgați niște pisici, frate.

vremuri fericite, când aveam pisici berechet