– Bună ziua, spuneți-mi, vă rog, dacă aveți…

– Ai terminat?

– Nu, nici n-am întrebat. Bună ziua, aveți blablabla?

– Ai terminat?

– Nu, drăguță, trebuie să-mi răspundă doamna.

– Și de ce nu-ți răspunde?

– Pentru că acum caută.

– Ce caută?

– Am nevoie de o bluză, s-o port pe sub…

– Tocmai acum?

– Da.

– Ai terminat?

– Nu, te rog, ai puțină răbdare.

– Bine, sunt peste drum, la Lego.

– Blablabla blabla bla (30 de secunde).

– Ai terminat?

– Acum plătesc.

– Abia acum?

– Ai stat 30 de secunde, da, abia acum.

………………

– Ia, hai numai să probezi ceva.

– Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.

Ochi peste cap.

– Te rog. Pantaloni de schi.

– Bine, dar numai un picior.

(- WTF??) – Da.

– Bună ziua, blablabla pantaloni de schi pentru 9 ani.

– Unde sunt, să-i probez?

– Abia întreb dacă au.

– Blablabla, da. Ce culoare?

– Catinca, ce culoare? x 3.

– Albastru.

– Blablabla, n-avem mărimea pe albastru.

– Catinca, alge-ți, te rog, o altă culoare.

– Albastru.

– N-au mărimea ta. Alege, te rog, altă culoare.

– Albastru.

– Concentrează-te, te rog. N-au albaștri.

Găsim albaștri. Pentru 12 ani. Probăm un picior. Îi promit tinerețe-fără-bătrânețe-și-viață-fără-de-moarte și-l bagă și pe-al doilea. Îi vin, îi dă jos cu o viteză admirabilă, trântește hainele pe ea și țâșnește din cabină.

– Ia, hai aici să probezi și asta, îi întind un polar.

– Și dacă fug prin magazin și nu vreau?

– Îi pun să pornească alarma și să închidă magazinul.

Probează. Îi vine.

– Aveți copii? o întreb pe vânzătoarea care a stat cu noi tot timpul ăsta.

– Nu, încearcă ea să zâmbească.

– Bine. Nu vă grăbiți.

– Nu.

………………….

– Auzi, ultimul lucru pe azi.

– Nu.

– Te rog. Ca să poți sta afară până faci pe tine și nu te mai poți ține.

– Hahahaha, ce?

– Cizme de cauciuc îmblănite.

(lăsați bocancii, mie astea mi se par the shit)

– Bine, dar foarte, foarte repede.

Mergem. Găsim. Mărimea 35/36. Mărimea mea.

– Astea-s.

– Cum așa?

– Sunt perfecte. Hai, că m-am plictisit.

Sunt, într-adevăr, mai frumoase decât alea pe care le am eu acasă. Le luăm. Rezist foarte tare și nu-mi iau și eu o pereche. Acasă îmi dau seama că cizmele mele, aceeași mărime, îmi sunt mai mici decât ale ei. N-are sens, dar îmi convine.

– Auzi, o să le iau eu pe ale tale și tu pe ale mele.

– Nuuu, păi de ce mi le-ai mai luat?

– Ai dreptate. Le iau eu pe ale tale și tu pe ale mele. O să înțelegi mai încolo.

Să porți aceeași mărime funcționează în ambele direcții.

Sunt o mamă așa și-așa.

Dar suntem pregătiți să plecăm.