Știință fără milă

Catinca are o sută zece mii de jucării și încă îi mai sunt datoare cinci. Cinci – deocamdată. Dar mintea ei nu stă degeaba și-aseară îmi zice:

– Știi că eu am multe jucării și nu vreau să mă despart de ele.

– Oho.

– Și știi că nu prea mă joc cu ele și pe urmă vreau unele noi.

– Și-ncă- cum.

– Dar știi ce-o să fac cu ele?

– O să le împachetezi frumos și o să le dai la copii care nu au? zic și eu la plezneală.

– Nu. Când o să fiu mare o să-mi iau o casă cu multe camere (fata lu’ mama) și o s-o fac muzeu și o să expun acolo toate jucăriile.

Mda. Nu e rău. Nu e rău.

Pe urmă îmi spune toată seara cum o să amenajeze, cum o să le expună, cum o să facă niște peșteri artificiale pentru dinozauri, o cascadă și multe plante, cum o să le ude, cum o să fie programul și, nu în ultimul rând, cum o să facă niște pături mici și în fiecare seară o să facă turul exponatelor să învelească toate jucăriile de noapte bună.

– Da’ mami, zic, n-o să-ți ia prea mult?

– Programul o să fie până la șapte seara, până la zece când mă culc o să mai am trei ore.

– Auzi, dar la muzee crezi că învelesc scheletele de dinozauri în fiecare seară?

– Nu, zice, că n-au milă.

Și se întoarce pe poziția de somn.

Un comentariu la “Știință fără milă

  1. Eu am devenit exasperata de jucarii, asa ca recunosc ca am inceput sa aplic niste metode drastice si complet nerecomandate de cartile de parenting. Cum o prind in offside cu ceva, cum o pun sa renunte la vreo jucarie/vreun joc, in loc s-o pedepsesc altfel. E foarte ok cu asta, ca sa fiu sincera, cred ca ii convine foarte mult :))

Lasă un răspuns la Laura Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *