Sunt ca la mine acasă în zona de mistery – horror. Când nu pot să dorm noaptea, mă duc direct la canalele de Crime & Investigation de pe Discovery. Când mi-e lene să mă dau jos din pat să mă duc la teveu, am un Stephen King pe noptieră. Singurul moment când un horror nu mi s-a părut amuzant a fost prin 2000, când am văzut The Blair Witch Project la Cinema Lira în Panduri în Vinerea Mare și eram numai cinci oameni în sală și cinematograful scârțâia de peste tot și la mijlocul filmului s-a rupt rola sau ceva și am rămas în beznă și după aia o săptămână n-am vrut să fiu singură nicio secundă. A, și azi noapte.

Am adormit greu, c-am băut o cafia mai pe seară. Eram singură-n pat, Ionuț pe coclauri, Catinca în camera ei. Când mi s-a făcut liniște-n cap și-am adormit, am auzit un zgomot de lucruri căzute în baie. Am țâșnit, la noi era totul ok, de sus s-au auzit niște înjurături și apa trasă. Viața la bloc. Era miezul nopții.

Pe la 1 a venit Catinca să-mi spună că a visat urât. Am dus-o la ea, am înfofolit-o, am adormit-o, m-am mutat iar la mine.

Pe la 2 jumate, m-am trezit încremenită de spaimă. Cineva trăgea apa. De data asta, la noi în casă. Am sărit, lumina era stinsă, lucrurile nemișcate, doar în baie rezervorul se umplea încetișor. Am intrat la Catinca, sforăia între perne. Doar Șm dădea jucăuș din coadă pe hol. Am aprins două lumini, m-am gândit puțin, n-avea ce să fie. Dar apa? Rezervorul? Hai, frate. Am citit puțin din Stephen King, dar am dat peste o descriere și am alunecat iar în somn. Lângă mine, Șm plescăia în timp ce-și curăța blana.

La 4, iar. Apa trasă la noi. Dormitorul nostru și al Catincăi sunt față în față, baia e între noi, e imposibil să nu aud. Sar s-o prind iar pe Catinca, doar că nu era. Doar clapeta de la rezervorul de apă se ridica încetișor. Intru la Catinca, dormea la fel de înfundată între perne.

Am aprins lumina în toată casa, am luat o gură de apă și-n drum spre dormitor m-am proptit puțin într-un perete că mă cam lăsau picioarele.

Și, da, o, da!

În baie, Miss Șm-n-am-mâncat-eu-șunca stătea pe capacul de la toaletă, ridicată pe labele din spate. Când ne-am făcut noi casa vieții, am vrut rezervor zidit în perete și așa s-a făcut. Deasupra rezervorului s-a făcut o poliță pe care stau prostii. Și azi noapte stătea și-un gândac. Cum ziceam, Șm stătea pe capac, ridicată pe labele din spate și încerca să prindă cu botul gândacul, că doar așa ajungea. Labele din față apăsau pe clapetă și iată, mistery successfully solved, fmm.

Măcar de-ar învăța să folosească toaleta ca lumea.

PS am încercat să adorm, n-am mai putut.