Ce-mi place mie la Catinca e că e foarte conștientă pentru vârsta ei, mult mai mult decât eram eu la nouă ani sau chiar la 30. Conștientă în sensul că poate să pună deștu exact pe cauza unor emoții (aka furie, mwahahaha). Și-n plus, are și puterea să mi le spună, să le vorbească cu mine. Înainte, totuși, să cădem în admirație față de precocitatea acestui copil, lăsați-mă să vă spun că în 90% din cazuri nu mănâncă, nu se îmbracă, se lălăie, se împiedică, se murdărește și plânge ca un copil obișnuit.

Cum a făcut și ieri-alaltăieri, că de ce nu vreau să mă duc să stau cu ea în baie cât face duș.

– Fiindcă am treabă, te poți spăla și singură și în general sper ca la 40 de ani să nu trebuiască să te țin de vorbă în continuare cât te speli.

A plecat hohotind în baie. Când a ieșit, avea fața udă, dar nu era foarte clar dacă de apă sau de lacrimi și nici eu n-am stat s-o ling ca s-o verific.

– Am să-ți spun ceva serios, mi-a zis în pat, înainte de culcare.

– Ia.

– Știi, eu la școală nu prea vorbesc cu copiii și nu știu prea bine cum glumesc ei și pe urmă vin acasă și cred că o să fie bine și tu și Ionuț râdeți de mine.

Nod în gât.

– Fiindcă am zis că n-o să stau cu tine să te speli până la 40 de ani?

– Da.

La fix. Aia m-a durut, aia spun, să nu mai faci. Vai, vai, vai. Acuma, din partea mea, are copilul dreptate cu carul. Nu trăiește în cea mai comodă familie, că numai eu, dinspre partea tatei, am primit zece rezervoare de sarcasm.

cam asta-s eu. aș putea să-mi fac și tricou.

I-am explicat cum am putut că nu suntem neapărat răutăcioși și că nu pot să-i promit că n-o să mai fac și că și ea poate să râdă de noi în voie. Ba chiar că a și făcut-o deja.

– Eu?

– Da. Mai ții minte când v-am spus eu mai demult că o să gătesc ceva și tu ți-ai dat ochii peste cap și-ai zis c-o să explodeze casa (true story)?

S-a ridicat în fund și s-a uitat la mine îngrijorată:

– Dar eu n-am glumit deloc atunci. Gătești groaznic. Într-o zi o să ne omori pe toți.

V-am zis că în 90% din cazuri habar n-are pe ce lume e.